Punte termică
Zonă localizată a anvelopei unei clădiri prin care trece mult mai multă căldură decât prin zonele din jur, din cauza geometriei sau a unor materiale mai conductive.
O punte termică apare acolo unde izolația e întreruptă, străpunsă sau mai subțire ori unde geometria concentrează pierderile de căldură. Exemple obișnuite: plăcile de balcon din beton care ies în consolă prin fațadă, buiandrugii din oțel, îmbinările perete-planșeu și perete-acoperiș, glafurile ferestrelor, montanții din lemn sau oțel și elementele de prindere care trec prin izolația exterioară.
Punte termică punctuală: Q = χ x ΔT (χ în W/K)
Coeficient total de pierderi termice: H = Σ U·A + Σ ψ·L + Σ χ
Exemplu: balcon ψ = 0.7 W/m·K, 10 m, ΔT 20 K: 140 W
Valorile tipice ψ merg de la circa 0,01 W/m·K pentru îmbinările bine detaliate până la 0,5–1,0 W/m·K pentru plăcile de balcon neizolate. În clădirile convenționale, punțile termice pot adăuga 10–30% la pierderile prin anvelopă; proiectarea de tip casă pasivă urmărește detalii „fără punți termice”, cu ψ ≤ 0,01 W/m·K raportat la dimensiunile exterioare.
Pe lângă pierderile de căldură, punțile termice scad temperatura suprafețelor interioare, ceea ce poate duce la condens și mucegai. Factorul de temperatură f_Rsi (temperatura minimă a suprafeței raportată la diferența dintre interior și exterior) ar trebui de regulă să depășească 0,75 ca să nu apară riscul de mucegai (ISO 13788). Soluțiile includ rupătoarele de punte termică structurale pentru balcoane, izolația exterioară continuă și montajul izolat al ferestrelor. Punțile se evaluează cu modele numerice 2D/3D conform ISO 10211 sau prin termografie.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Coeficient U (transmitanță termică)
Transmitanța termică a unui element de construcție: fluxul de căldură în wați pe metru pătrat pentru fiecare kelvin de diferență de temperatură (W/m²K). Cu cât e mai mic, cu atât mai bine.
- Rezistența termică (valoarea R)
Rezistența termică a unui strat de material sau a unui ansamblu, adică opoziția lui la trecerea căldurii; inversul valorii U. Cu cât e mai mare, cu atât mai bine.
- Casă pasivă (Passivhaus)
Un standard riguros de performanță a clădirilor, dezvoltat în Germania în anii 1990, care obține un necesar de încălzire foarte mic prin izolație, etanșeitate și ventilație cu recuperare de căldură.
- Certificat de performanță energetică (CPE)
O clasificare standardizată a performanței energetice calculate a unei clădiri, de regulă pe o scară A–G, obligatorie în UE și Marea Britanie la vânzarea sau închirierea clădirilor.
- Grade-zile de încălzire (HDD)
Măsură a cât de mult și cât timp temperatura exterioară scade sub o temperatură de bază, folosită pentru a estima și a normaliza necesarul de încălzire al clădirilor.