Glosar energetic

Fracțiunea din capacitatea unei baterii care a fost descărcată sau fracțiunea maximă pe care producătorul permite să fie folosită într-un ciclu.

Folosirea aceluiași teren atât pentru producția de energie solară, cât și pentru agricultură, cu culturi sau pășunat sub ori între rândurile de panouri fotovoltaice.

Fracțiunea din radiația solară incidentă pe care o reflectă o suprafață, de la 0 (absoarbe tot) la 1 (reflectă tot).

Folosirea amoniacului (NH3), un purtător de hidrogen fără carbon, drept combustibil pentru nave și centrale electrice și pentru transportul hidrogenului pe distanțe mari.

Aria cercului descris de palele aflate în rotație; puterea unei turbine eoliene e direct proporțională cu ea, iar ea crește cu pătratul diametrului rotorului.

Partea din energia produsă local, de obicei de panourile fotovoltaice de pe acoperiș, pe care producătorul o folosește direct, în loc să o injecteze în rețea.

Unitate de energie egală aproximativ cu căldura degajată prin arderea unui baril (42 de galoane americane, 158,99 L) de țiței, adică circa 5,8 MMBtu sau 6,12 GJ.

Baterie reîncărcabilă în care ionii de litiu circulă între un anod de grafit și un catod din oxid metalic sau fosfat; chimia dominantă pentru vehiculele electrice și stocarea în rețea.

O baterie electrochimică ce stochează energia în electroliți lichizi ținuți în rezervoare externe, astfel încât puterea (mărimea stack-ului) și energia (volumul rezervoarelor) se dimensionează independent.

Baterie reîncărcabilă asemănătoare celei litiu-ion, dar care folosește ioni de sodiu, un element abundent: renunță la o parte din densitatea energetică în schimbul unor materiale mai ieftine și al unui comportament mai bun la frig.

Instalație completă de baterii racordată la rețea sau la un consumator, cu celule, sistem de management al bateriilor, conversie de putere, management termic și sistem de comandă.

Combustibil lichid sau gazos obținut din biomasă, cum ar fi etanolul, biodieselul sau motorina regenerabilă, folosit mai ales în transporturi în locul combustibililor petrolieri.

Amestec de gaze cu circa 50–70% metan și 30–50% CO2, produs prin digestia anaerobă a materiei organice, cum ar fi gunoiul de grajd, deșeurile alimentare, nămolul de epurare și culturile energetice.

Biogaz purificat până la peste 95% metan, astfel încât să respecte standardele de calitate ale gazelor naturale și să poată fi injectat în rețeaua de gaze sau folosit drept combustibil auto.

Unitate tradițională de căldură, aproximativ energia necesară pentru a încălzi o livră de apă cu un grad Fahrenheit; 1 BTU (IT) = 1.055,06 J.

Cantitatea cumulată de CO2 care mai poate fi emisă astfel încât încălzirea globală să rămână sub o anumită limită, cu o probabilitate precizată.

Cheltuieli de capital: investiția inițială pentru construirea unui activ energetic, exprimată de obicei pe kW de putere la centrale sau pe kWh la stocare.

Instalații care extrag CO2 direct din aerul atmosferic cu ajutorul unor sorbenți sau solvenți chimici și produc un flux concentrat pentru stocare sau utilizare.

Tehnologii care separă CO2 din gazele de ardere sau din fluxurile de proces, îl comprimă și îl injectează în formațiuni geologice adânci pentru stocare permanentă.

Un standard riguros de performanță a clădirilor, dezvoltat în Germania în anii 1990, care obține un necesar de încălzire foarte mic prin izolație, etanșeitate și ventilație cu recuperare de căldură.

Diferența de nivel pe verticală dintre suprafața apei la priza unei hidrocentrale și ieșirea din turbină sau nivelul aval, care, împreună cu debitul, determină puterea disponibilă.

Taxă a UE pe emisiile încorporate în bunurile importate cu intensitate mare de carbon, care le aliniază costul carbonului cu cel plătit de producătorii din UE în cadrul EU ETS.

Dispozitiv semiconductor, de obicei o placă de siliciu dopată cu contacte metalice, care transformă lumina soarelui direct în curent continuu prin efect fotovoltaic.

Celulă în care o plachetă de siliciu cristalin de tip n este încadrată între straturi ultrasubțiri de siliciu amorf, ceea ce dă o tensiune foarte mare și un coeficient de temperatură mic.

O celulă solară al cărei absorbant este un compus metal-halogenură cu structura cristalină a perovskitului, cu bandă interzisă ajustabilă, procesare ieftină și creșteri foarte rapide de randament.

Centrală geotermală în care saramura fierbinte încălzește un fluid de lucru separat, cu punct de fierbere scăzut, care antrenează turbina; permite producția din resurse de circa 100–180 °C.

Centrală în care o turbină cu gaz își folosește gazele de evacuare fierbinți pentru a produce abur pentru o a doua turbină, cu abur, atingând randamente electrice de 55–64%.

Platformă software care agregă multe resurse distribuite, cum ar fi baterii, mașini electrice, pompe de căldură și panouri fotovoltaice de pe acoperiș, și le operează ca pe o singură unitate dispecerizabilă.

Stocare de energie care pompează apa într-un lac superior când electricitatea e ieftină sau abundentă și o eliberează prin turbine când e nevoie de putere; cea mai mare formă de stocare în rețea din lume.

O clasificare standardizată a performanței energetice calculate a unei clădiri, de regulă pe o scară A–G, obligatorie în UE și Marea Britanie la vânzarea sau închirierea clădirilor.

Ciclu al combustibilului nuclear bazat pe toriul-232 fertil, care absoarbe un neutron și se dezintegrează în uraniu-233 fisil, ca alternativă la combustibilul uraniu-plutoniu.

Unitate comună care exprimă emisiile diferitelor gaze cu efect de seră ca masa de CO2 care ar produce aceeași încălzire pe un orizont de timp ales.

Raportul dintre căldura (sau frigul) utilă livrată de o pompă de căldură și energia electrică pe care o consumă, măsurat într-un punct de funcționare precis.

Variația procentuală a puterii, tensiunii sau curentului unui modul PV pentru fiecare grad Celsius cu care temperatura celulei se abate de la 25 °C.

Transmitanța termică a unui element de construcție: fluxul de căldură în wați pe metru pătrat pentru fiecare kelvin de diferență de temperatură (W/m²K). Cu cât e mai mic, cu atât mai bine.

Producerea simultană de electricitate și căldură utilă din același combustibil, cu randamente totale de 75–90%, față de circa 35–60% la centralele care produc doar electricitate.

Dispozitiv care absoarbe lumina soarelui și transferă căldura unui fluid, mai ales pentru apă caldă menajeră, încălzirea spațiilor, termoficare și căldură de proces industrială.

Ansamblurile de combustibil scoase din reactor după utilizare, puternic radioactive și fierbinți, care conțin uraniu, plutoniu, produși de fisiune și actinide minore.

Combustibil de aviație compatibil direct (drop-in), produs din biomasă, deșeuri sau carbon captat și hidrogen, certificat pentru amestec cu Jet A-1 fosil, cu emisii mai mici pe ciclul de viață.

Combustibili sintetici produși din hidrogen obținut prin electroliză, uneori combinat cu CO2 captat sau cu azot, precum e-metanul, e-metanolul, e-kerosenul și e-amoniacul.

Credit tranzacționabil care reprezintă o tonă de CO2e redusă, evitată sau eliminată de un proiect din afara activității cumpărătorului, folosit pentru a compensa emisiile acestuia.

Mecanism de facturare în care electricitatea exportată de un producător mic, de obicei un sistem fotovoltaic pe acoperiș, se scade din cea importată la prețul final, pe o perioadă de facturare.

Condițiile de referință pentru puterea nominală a modulelor PV: iradianță de 1.000 W/m², temperatura celulei de 25 °C și spectrul solar AM1.5G.

Energia din combustibil pe care o centrală termică o consumă pentru fiecare kWh de electricitate produs; inversul randamentului, exprimat de obicei în BTU/kWh sau kJ/kWh.

Energia electrică pe care o consumă un vehicul electric pe unitatea de distanță, de obicei în kWh/100 km sau Wh/km (Europa) ori mile/kWh și MPGe (SUA).

Contor electronic care înregistrează consumul la intervale scurte și transmite datele de la distanță furnizorilor și operatorilor de rețea.

Schemă de sprijin sau contract prin care producătorul primește diferența dintre un preț de exercitare fix și un preț de referință al pieței și restituie diferența când prețul pieței îl depășește.

Fracțiunea din puterea instalată a unei resurse pe care se poate conta pentru acoperirea vârfului de consum, folosită în planificarea adecvanței și pe piețele de capacitate.

Prețul constant pe MWh care acoperă toate costurile unei centrale pe durata ei de viață, actualizate la valoarea prezentă, împărțite la producția actualizată pe aceeași durată.

Costul mediu pe MWh descărcat pe durata de viață a unei instalații de stocare, incluzând investiția, operarea, energia de încărcare și pierderile din randament.

Majorare autorizată a puterii maxime a unei centrale existente, de cele mai multe ori a unui reactor nuclear, obținută prin măsurători mai precise sau prin modernizarea echipamentelor.

Relația dintre viteza vântului la înălțimea butucului și puterea electrică a unei turbine, folosită împreună cu distribuția vitezelor vântului pentru a estima producția anuală de energie.

Forma consumului net pe parcursul unei zile în rețelele cu mult fotovoltaic: o scădere adâncă la prânz, când producția solară e maximă, urmată de o rampă abruptă seara.

Cantitatea de energie stocată pe unitatea de masă (energie specifică, Wh/kg sau MJ/kg) sau pe unitatea de volum (Wh/L sau MJ/L) a unui combustibil sau mediu de stocare.

Puterea medie disponibilă în vânt pe metru pătrat de suprafață perpendiculară pe curgere, în W/m², măsura standard a calității resursei eoliene.

Descompunerea materiei organice de către microorganisme, în lipsa oxigenului, din care rezultă biogaz și un digestat bogat în nutrienți, bun ca îngrășământ.

Diodă conectată în paralel cu un grup de celule dintr-un panou fotovoltaic, care lasă curentul stringului să ocolească celulele umbrite sau defecte și previne punctele fierbinți.

Distribuție de probabilitate cu doi parametri, folosită pentru a descrie cât de des apare fiecare viteză a vântului într-un loc, definită de un factor de scară c și un factor de formă k.

Numărul de cicluri complete de încărcare-descărcare pe care le poate face o baterie până când capacitatea ei scade la pragul de sfârșit de viață, de obicei 70–80% din capacitatea nominală.

Scăderea vitezei vântului și creșterea turbulenței în aval de o turbină eoliană, care reduc producția și măresc solicitările la oboseală ale turbinelor din spatele ei.

Apariția unei tensiuni și a unui curent electric într-o joncțiune semiconductoare atunci când aceasta absoarbe fotoni cu energie mai mare decât banda interzisă a materialului.

Un dispozitiv electrochimic care folosește curentul electric pentru a descompune apa în hidrogen și oxigen; echipamentul central al producției de hidrogen verde.

Emisiile totale de gaze cu efect de seră ale unui produs sau ale unei surse de energie pe toată durata de viață, de la extracția materiilor prime și fabricație până la exploatare și dezafectare.

Emisiile directe de gaze cu efect de seră din surse deținute sau controlate de organizația raportoare, cum ar fi cazanele, cuptoarele, vehiculele și emisiile de proces.

Emisiile indirecte provenite din producerea electricității, aburului, căldurii sau frigului cumpărate și consumate de organizația raportoare.

Toate celelalte emisii indirecte din lanțul valoric al unei organizații, în amonte și în aval, neacoperite de Scope 1 sau Scope 2.

Emisiile de gaze cu efect de seră ale unui vehicul din producerea și livrarea energiei (well-to-tank) plus din folosirea ei în vehicul (tank-to-wheel), pe unitatea de distanță.

Electricitate produsă din diferența de nivel dintre fluxul și refluxul mareei, prin reținerea apei în spatele unui baraj sau într-o lagună și eliberarea ei prin turbine de cădere mică.

Electricitate produsă de turbine subacvatice amplasate în curenți de maree rapizi, asemănătoare turbinelor eoliene, dar puse în mișcare de apă de circa 800 de ori mai densă decât aerul.

Energie captată din mișcarea valurilor de la suprafața oceanului cu dispozitive precum absorbanții punctuali, coloanele de apă oscilante și atenuatoarele; încă în stadiu precomercial.

Energia livrată utilizatorilor finali (gospodării, industrie, transporturi, servicii) sub formă de electricitate, combustibili sau căldură din termoficare, după conversie și transport.

Energia în forma ei naturală, înainte de conversie, cum ar fi țițeiul, cărbunele, gazele naturale, uraniul, biomasa și electricitatea sau căldura din surse regenerabile.

Centrale care folosesc oglinzi pentru a concentra lumina directă a soarelui pe un receptor, încălzind un fluid care antrenează o turbină cu abur, de obicei cu stocare termică integrată.

Turbine eoliene instalate în mare sau în lacuri mari, de obicei pe fundații fixe în ape de până la circa 60 m adâncime, unde vântul este mai puternic și mai constant decât pe uscat.

Turbine eoliene montate pe platforme plutitoare ancorate de fundul mării, care permit parcuri eoliene în ape mai adânci de circa 60 m, unde fundațiile fixe nu mai sunt rentabile.

Raportul dintre energia utilizabilă livrată de o sursă pe toată durata ei de viață și energia investită pentru a o obține și a o livra.

Unitate SI de energie egală cu 10¹⁸ jouli (277,8 TWh), folosită pentru oferta națională și mondială de energie primară.

Raportul dintre energia pe care o centrală o produce efectiv într-o perioadă și energia pe care ar produce-o funcționând toată perioada la puterea instalată.

Raportul dintre puterea activă și puterea aparentă într-un circuit de curent alternativ, între 0 și 1, care arată cât de eficient produce curentul lucru util.

Raportul dintre consumul mediu și vârful de consum într-o perioadă, care arată cât de uniform folosește electricitatea un consumator sau un sistem.

Scindarea unui nucleu atomic greu, cum ar fi uraniul-235 sau plutoniul-239, în nuclee mai ușoare după absorbția unui neutron, cu eliberarea a circa 200 MeV de energie și a altor neutroni.

Variația vitezei (și uneori a direcției) vântului cu înălțimea deasupra solului, determinată de rugozitatea suprafeței și de stabilitatea atmosferică.

Câmpuri fotovoltaice montate pe platforme plutitoare pe lacuri de acumulare, lacuri, iazuri sau ape costiere adăpostite, în loc de teren sau acoperișuri.

Folosirea motorului electric de tracțiune ca generator la decelerare, pentru a transforma energia cinetică înapoi în electricitate stocată în baterie.

Numărul de schimbări de sens pe secundă ale curentului alternativ dintr-un sistem energetic, 50 Hz sau 60 Hz, care reflectă în fiecare clipă echilibrul dintre producție și consum.

Unirea unor nuclee ușoare, precum deuteriul și tritiul, într-un nucleu mai greu, cu eliberare de energie; procesul care alimentează Soarele și o cale experimentală de producere a electricității.

Certificat tranzacționabil care dovedește că 1 MWh de electricitate a fost produs dintr-o anumită sursă, folosit ca să susțină afirmațiile privind energia regenerabilă sau cu emisii reduse.

Combustibil fosil format în principal din metan, folosit pentru producția de electricitate, căldură industrială și casnică și ca materie primă chimică pentru hidrogen și amoniac.

Gaz natural răcit la circa minus 162 de grade C, care își reduce volumul de aproximativ 600 de ori și poate fi transportat cu nave-cisternă între piețe fără conducte.

Energia termică extrasă din combustibilul nuclear pe unitatea de masă a metalului greu inițial, exprimată de obicei în gigawați-zi pe tonă (GWd/tHM).

Măsură a cât de mult și cât timp temperatura exterioară scade sub o temperatură de bază, folosită pentru a estima și a normaliza necesarul de încălzire al clădirilor.

Măsură a cât de mult și cât timp temperatura exterioară depășește o temperatură de bază, folosită pentru a estima necesarul de aer condiționat.

Ritmul în care temperatura crește cu adâncimea în scoarța terestră, în medie circa 25–30 °C pe kilometru departe de limitele plăcilor tectonice.

Un vehicul care combină un motor cu ardere internă cu o baterie și un motor electric ce pot fi încărcate din rețea, oferind o autonomie limitată în regim exclusiv electric.

Hidrocentrală care deviază sau folosește debitul natural al unui râu, cu stocare mică sau deloc, așa că producția urmează debitul râului, nu cererea.

Hidrogen produs din gaze naturale prin reformare, cu cea mai mare parte din CO2-ul rezultat captat și stocat permanent.

Hidrogen produs din gaze naturale prin reformarea metanului cu abur, fără captarea carbonului; cea mai răspândită și mai ieftină cale de producție în prezent.

Hidrogen produs prin descompunerea apei într-un electrolizor alimentat cu electricitate regenerabilă, cu emisii directe de CO2 aproape nule.

Tehnologie de transport care duce cantități mari de energie în curent continuu, cu pierderi mai mici pe distanțe lungi și cu posibilitatea de a lega rețele asincrone.

Raportul dintre energia AC produsă efectiv și producția teoretică rezultată din iradierea în planul panourilor și puterea nominală; un indicator de calitate al centralelor fotovoltaice care nu depinde de amplasament.

Energia cinetică stocată în generatoarele și motoarele care se rotesc sincron cu rețeaua și care se opune variațiilor bruște ale frecvenței.

Energia consumată pe unitatea de producție economică (de exemplu MJ per USD de PIB) sau pe unitatea de activitate, folosită ca indicator aproximativ al eficienței energetice.

Masa de CO2 (sau CO2e) emisă pe unitatea de electricitate produsă sau consumată, exprimată de obicei în grame pe kilowatt-oră (gCO2/kWh).

Legătură de transport, AC sau HVDC, care unește rețelele a două țări, regiuni sau zone de piață și permite comerțul cu electricitate între ele.

Invertor care transformă curentul continuu produs de unul sau mai multe stringuri de module PV în curent alternativ sincronizat cu rețeaua, de obicei cu mai multe intrări MPPT independente.

Invertor care își stabilește singur referința de tensiune și frecvență, comportându-se ca o sursă de tensiune care poate stabiliza rețelele slabe și poate furniza inerție sintetică.

Radiația solară care ajunge pe o suprafață orizontală după ce a fost împrăștiată de molecule, aerosoli și nori, fără fasciculul direct venit de la discul solar.

Radiația solară care vine în linie dreaptă de la discul solar, măsurată pe o suprafață ținută perpendicular pe razele soarelui.

Radiația solară totală de undă scurtă primită pe o suprafață orizontală, suma componentei directe și a celei difuze venite de pe bolta cerească.

Puterea solară instantanee primită pe unitatea de suprafață, măsurată în wați pe metru pătrat (W/m²).

Energia solară primită pe unitatea de suprafață într-o perioadă, exprimată de obicei în kWh/m² pe zi sau pe an; integrala în timp a iradianței.

Rata de actualizare la care valoarea actualizată netă a unui proiect devine zero, adică randamentul anual efectiv al proiectului.

Procesul prin care crește ponderea izotopului fisil U-235 din uraniu peste valoarea naturală de 0,711%, pentru combustibil de reactor sau, la niveluri foarte mari, pentru material de arme.

Echipamente aflate de partea clientului față de contorul furnizorului, cum ar fi panourile de pe acoperiș, bateriile casnice sau stațiile de încărcare, care deservesc în primul rând consumul local.

Înălțimea centrului rotorului unei turbine eoliene deasupra solului sau a nivelului mării; butucii mai înalți ajung la vânturi mai puternice și mai constante și sunt un motor principal al creșterii factorilor de capacitate.

Încărcarea unui vehicul electric din curent alternativ, conversia AC-DC fiind făcută de încărcătorul de bord al mașinii; de regulă 1,4–22 kW.

Încărcare de mare putere pentru mașini electrice, în care un încărcător extern livrează curent continuu direct în baterie, de regulă la 50–400 kW și peste.

Unitatea SI pentru energie, lucru mecanic și căldură: lucrul mecanic efectuat de o forță de un newton pe un metru sau un watt menținut timp de o secundă.

Unitate de energie egală cu o putere de un kilowatt menținută timp de o oră, adică 3,6 megajouli; unitatea standard de facturare a electricității.

Puterea DC nominală a unui panou sau câmp fotovoltaic în condiții standard de test; unitatea convențională a puterii solare instalate.

Chimie de catod litiu-ion (LiFePO4) apreciată pentru siguranță, durată lungă de viață în cicluri și cost redus, cu prețul unei densități energetice mai mici decât la celulele pe bază de nichel.

Cărbune brun: cărbunele de rang cel mai scăzut, cu umiditate mare și conținut energetic mic, ars mai ales în centrale de lângă mine; este sursa majoră de electricitate cu cea mai mare intensitate a emisiilor de carbon.

Fracțiunea maximă teoretică din energia cinetică a vântului pe care o poate extrage un rotor deschis: 16/27, adică circa 59,3%.

Reducerea deliberată a producției unei centrale, de obicei eoliene sau fotovoltaice, sub cât ar putea genera, din cauza constrângerilor de rețea, de piață sau de sistem.

Energia pierdută când puterea DC disponibilă de la panouri depășește puterea nominală AC a invertorului, iar acesta își plafonează producția la valoarea maximă.

Cu cât depășește puterea disponibilă sau acreditată vârful de consum prognozat, exprimat ca procent din vârf.

Unitate de energie egală cu 1.000 kWh sau 3,6 GJ; unitatea standard pentru prețurile angro ale electricității și pentru producția și stocarea la scară mare.

Invertor mic montat în spatele unuia sau al câtorva panouri fotovoltaice, care le transformă producția DC în AC la nivelul fiecărui panou, cu urmărire individuală a punctului de putere maximă.

Grup local de surse de producție, stocare și consumatori, cu limite bine definite, care poate funcționa conectat la rețeaua principală sau independent, în regim insularizat.

Un milion de British thermal units (1,05506 GJ, 293,07 kWh); unitatea standard de preț pentru gazele naturale și GNL în Statele Unite și Asia.

Algoritm de control dintr-un invertor sau regulator de încărcare care ajustează continuu tensiunea de lucru, astfel încât panourile fotovoltaice să livreze puterea maximă disponibilă.

Planul de acțiune climatică al unei țări în cadrul Acordului de la Paris, cu ținte de emisii și măsuri, actualizat la fiecare cinci ani cu o ambiție tot mai mare.

Afirmația că emisiile de CO2 atribuite unei organizații, unui produs sau unui eveniment au fost reduse, iar restul compensat, de regulă prin cumpărarea de credite de carbon.

O familie de catozi pentru baterii litiu-ion (LiNixMnyCozO2) cu densitate energetică mare, folosită pe scară largă în mașinile electrice cu autonomie mare.

Temperatura nominală de funcționare a celulei: temperatura la care ajung celulele unui panou fotovoltaic la 800 W/m², aer ambiant la 20 °C și vânt de 1 m/s, pe o structură deschisă.

Cheltuielile operaționale: costurile recurente de exploatare și întreținere a unui activ energetic, împărțite în costuri fixe pe kW-an și costuri variabile pe MWh.

Un convertor DC-DC montat la nivelul fiecărui panou, care urmărește punctul de putere maximă al panoului și îi condiționează ieșirea înainte ca energia să ajungă la invertorul de string.

Ierarhizarea centralelor în ordinea crescătoare a costului marginal, folosită pentru a dispeceriza întâi grupurile cele mai ieftine și pentru a stabili prețul de închidere al pieței.

Iradierea solară zilnică exprimată ca număr echivalent de ore la 1.000 W/m²; numeric egală cu kWh/m² pe zi.

Numărul de ore pe an în care o centrală ar trebui să funcționeze la puterea nominală ca să livreze producția anuală reală; egal cu factorul de capacitate înmulțit cu 8.760.

Producerea de electricitate din diferența de temperatură dintre apa caldă de suprafață din zona tropicală și apa rece de adâncime, de regulă circa 20–25 °C, cu ajutorul unui ciclu termodinamic.

Panou fotovoltaic care captează lumina pe ambele fețe, având spatele din folie transparentă sau sticlă, ca să folosească și lumina reflectată de sol și cea difuză.

Tehnologii PV care depun straturi absorbante de doar câțiva micrometri pe sticlă, metal sau plastic, mai ales telurură de cadmiu, CIGS și siliciu amorf.

Momentul în care electricitatea dintr-o sursă nouă, de obicei solară sau eoliană, costă cât sau mai puțin decât energia cumpărată din rețea.

Un tip de celulă de siliciu care adaugă pe fața din spate un strat dielectric de pasivare, reducând recombinarea și reflectând lumina înapoi în celulă.

Timpul necesar pentru ca economiile sau veniturile cumulate ale unei investiții să egaleze costul ei inițial.

O licitație angro de energie electrică organizată în ziua dinaintea livrării, care stabilește prețurile și programele orare sau pe sfert de oră pentru ziua următoare.

Mecanism care plătește resursele pentru că sunt disponibile să producă sau să-și reducă consumul în momentele critice pentru sistem, pe lângă plata pentru energie.

Electricitatea pierdută sub formă de căldură și din cauze netehnice între centrale și consumatorii finali, exprimată de obicei ca procent din energia livrată.

Scăderea producției PV sau CSP din cauza prafului, polenului, excrementelor de păsări, zăpezii sau altor depuneri care împiedică lumina să ajungă la celule sau oglinzi.

Un dispozitiv electrochimic care transformă energia chimică a hidrogenului sau a altui combustibil direct în electricitate și căldură, fără ardere.

Echipament care folosește un ciclu frigorific pentru a muta căldura de la o sursă mai rece (aer, sol, apă) la un mediu mai cald, livrând 2–5 unități de căldură pentru fiecare unitate de electricitate.

Pompă de căldură care extrage căldura din aerul exterior și asigură încălzire și apă caldă (aer-apă) sau aer cald (aer-aer); este tipul cel mai des instalat.

Pompă de căldură care schimbă căldură cu solul prin circuite îngropate sau foraje, profitând de temperatura stabilă a solului pentru o eficiență sezonieră ridicată.

Procesul de repunere în funcțiune a unui sistem energetic după un blackout total sau parțial, cu grupuri care pot porni fără alimentare din rețea.

Forțajul radiativ integrat în timp al unui kilogram dintr-un gaz, raportat la cel al unui kilogram de CO2, pe o perioadă precizată, de exemplu 20 sau 100 de ani.

Un contract pe termen lung prin care un cumpărător se angajează să achiziționeze electricitate de la un anumit producător la un preț fix sau după o formulă de preț.

Cost aplicat pe tona de CO2e emisă, printr-o taxă pe carbon sau printr-o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, astfel încât daunele climatice să se reflecte în prețurile pieței.

Prețuri angro sub zero, când producătorii plătesc ca să livreze energie, pentru că oferta inflexibilă depășește consumul.

Producție a cărei putere poate fi programată, crescută sau redusă la cererea operatorului, independent de vreme.

Energia produsă anual pe unitatea de putere PV instalată, exprimată în kWh/kWp pe an; reunește resursa solară și performanța sistemului.

Zonă localizată a anvelopei unei clădiri prin care trece mult mai multă căldură decât prin zonele din jur, din cauza geometriei sau a unor materiale mai conductive.

Căldura degajată prin arderea completă a unei cantități unitare de combustibil; puterea calorifică superioară include căldura de condensare a vaporilor de apă, cea inferioară nu.

Componenta puterii în curent alternativ care oscilează între sursă și sarcină fără să producă lucru net, necesară pentru menținerea câmpurilor magnetice și electrice și pentru controlul tensiunii.

Puterea (kW) este ritmul fluxului de energie la un moment dat; energia (kWh) este puterea acumulată în timp. Capacitatea se măsoară în putere, producția în energie.

Partea din energia introdusă într-un sistem de stocare care poate fi recuperată la descărcare, măsurată la o limită definită (celulă, DC sau racordul AC la rețea).

Raportul dintre puterea nominală DC a câmpului fotovoltaic în condiții STC și puterea nominală AC a invertorului; se mai numește raport de încărcare a invertorului (ILR).

Raportul dintre viteza liniară a vârfului palei și viteza vântului neperturbat; turbinele mari cu trei pale sunt proiectate pentru valori de circa 7–10.

Curentul de încărcare sau descărcare al unei baterii raportat la capacitatea ei; la 1C o baterie plină se golește într-o oră, la 0,5C în două ore.

Rata anuală folosită pentru a aduce costurile și veniturile viitoare la valoarea lor prezentă, care reflectă valoarea în timp a banilor și riscul investiției.

Pierderea anuală treptată a puterii unui panou fotovoltaic pe durata sa de viață, de regulă în jur de 0,5% pe an la siliciul cristalin.

Reducerea procentuală a costului unei tehnologii la fiecare dublare a producției cumulate; la panourile solare, legea lui Swanson o plasează în jur de 20%.

Modificarea consumului de energie electrică de către utilizatorii finali, ca reacție la semnale de preț sau la solicitări ale operatorului, pentru a echilibra rețeaua.

Modificarea automată a producției sau a consumului care oprește și corectează abaterea de frecvență după un dezechilibru brusc în rețea.

Reactor nuclear cu apă ușoară în care agentul de răcire fierbe în zona activă, iar aburul rezultat antrenează direct turbina, fără generatoare de abur.

Cel mai răspândit tip de reactor nuclear, în care apa sub presiune mare răcește miezul fără să fiarbă și transferă căldura unui circuit separat de abur.

Rotirea palelor unei turbine eoliene în jurul axei lor longitudinale pentru a schimba unghiul de atac, folosită la limitarea puterii peste viteza nominală a vântului, la pornirea și la oprirea rotorului.

Înlocuirea echipamentelor de producție îmbătrânite de pe un amplasament existent cu tehnologie nouă, de obicei mai mare și mai eficientă, aplicată cel mai des parcurilor eoliene după 15–25 de ani.

Rezistența termică a unui strat de material sau a unui ansamblu, adică opoziția lui la trecerea căldurii; inversul valorii U. Cu cât e mai mare, cu atât mai bine.

Cel mai mare consum de electricitate înregistrat într-o rețea într-o anumită perioadă, care stabilește puterea pe care sistemul trebuie să o poată asigura.

Nivelul minim al consumului de electricitate dintr-o rețea pe parcursul unei zile, al unui sezon sau al unui an, acoperit istoric de centrale care funcționează continuu la putere mare.

Eliberarea neintenționată de metan din lanțurile de aprovizionare cu petrol, gaze și cărbune, prin scurgeri, ventilare și ardere incompletă la faclă, exprimată adesea ca procent din gazul produs.

Coeficientul de performanță mediu al unei pompe de căldură pe un sezon de încălzire standardizat, cu punctele de test ponderate după cât de des apare fiecare temperatură exterioară.

Raportul de eficiență energetică sezonieră: frigul total produs într-un sezon de răcire împărțit la electricitatea consumată, în BTU/Wh (SUA) sau W/W (UE).

Servicii, altele decât energia propriu-zisă, pe care operatorii de sistem le cumpără ca să mențină rețeaua stabilă și sigură, cum ar fi rezervele de frecvență, reglajul tensiunii și pornirea fără sursă externă.

Unitatea SI a dozei efective: ponderează energia radiației absorbite după tipul radiației și sensibilitatea țesuturilor, ca să estimeze riscul stocastic pentru sănătate; 1 Sv = 1 J/kg.

Siliciu crescut ca un singur cristal continuu, de obicei prin metoda Czochralski, din care se obțin plachetele cu cel mai mare randament, azi tipul dominant în fotovoltaice.

Siliciu turnat în blocuri care conțin multe granule cristaline mici; mai ieftin de produs decât cel monocristalin, dar mai puțin eficient și acum aproape scos din producția fotovoltaică.

O piață de tip „plafonare și comercializare” în care autoritatea plafonează emisiile totale, emite certificate tranzacționabile și obligă instalațiile acoperite să predea câte un certificat pentru fiecare tonă emisă.

Un rezervor geotermal creat prin stimularea rocilor fierbinți cu permeabilitate redusă, de obicei prin fracturare hidraulică sau forfecare, astfel încât apa să poată circula între puțuri și să extragă căldura.

Motoarele, angrenajele, rulmentul și frânele care rotesc nacela unei turbine eoliene în jurul axei turnului, ca rotorul să rămână cu fața în vânt.

Reactor nuclear de până la circa 300 MWe pe modul, gândit pentru fabricație în uzină și instalare modulară, ca să scurteze construcția și să reducă riscul de finanțare.

Sarcina rămasă într-o baterie, exprimată ca procent din capacitatea ei maximă actuală.

Stocare capabilă să descarce la puterea nominală aproximativ 8 ore sau mai mult, acoperind perioadele de câteva zile fără vânt și dezechilibrele sezoniere pe care bateriile de 2–4 ore nu le pot acoperi.

Tehnologie de stocare care comprimă aer în caverne sau rezervoare folosind surplusul de electricitate și îl destinde apoi printr-o turbină ca să producă din nou energie.

Stocarea energiei sub formă de căldură sau frig, ca energie sensibilă, latentă (schimbare de fază) sau termochimică, pentru utilizare ulterioară ca încălzire sau pentru producerea de electricitate.

Un grup de module PV legate în serie, astfel încât tensiunile lor se adună, iar curentul rămâne cel al unui singur modul.

Producție regenerabilă care variază cu vremea și ora din zi, mai ales eolianul și fotovoltaicul, și nu poate fi dispecerizată complet.

O politică ce garantează producătorilor din surse regenerabile un preț fix pe fiecare kWh injectat în rețea, de obicei timp de 15–20 de ani, indiferent de prețurile pieței.

Unitate de energie egală cu un miliard de kWh (10⁹ kWh) sau 3,6 PJ; folosită în statisticile naționale și mondiale de producție și consum de electricitate.

O rețea de conducte izolate care distribuie apă caldă sau abur de la surse centrale de căldură către multe clădiri, pentru încălzire și apă caldă menajeră.

Unitate de căldură egală cu 100.000 BTU (105,5 MJ, 29,307 kWh), folosită la facturarea gazelor naturale către locuințe și firme în SUA și, în trecut, în Marea Britanie.

Timpul cât trebuie să funcționeze un sistem energetic pentru a produce tot atâta energie câtă s-a consumat la fabricarea, instalarea și dezafectarea lui.

Unitate convențională de energie egală cu 41,868 GJ (10 Gcal, 11,63 MWh), puterea calorifică nominală a unei tone de țiței, folosită în balanțele energetice.

Tunnel Oxide Passivated Contact: celulă din siliciu de tip n al cărei spate folosește un strat de oxid ultrasubțire și un strat de polisiliciu dopat, care extrag curentul cu recombinare minimă.

Structură de montaj motorizată care rotește modulele PV sau oglinzile după soare, ca să crească iradianța primită de-a lungul zilei.

O turbină cu gaz în ciclu simplu care evacuează gazele fierbinți direct în atmosferă și renunță la randament (33–42%) în schimbul pornirii rapide și al costului de investiție mic; folosită mai ales pentru vârf.

O turbină hidraulică cu reacțiune, cu pale fixe, în care apa intră radial și iese axial; cel mai răspândit tip, folosit pentru căderi medii de circa 30–700 m.

Turbină hidraulică cu reacțiune, de tip elice, cu palele rotorului și aparatul director reglabile, potrivită pentru căderi mici, de circa 2–40 m, și debite mari.

O turbină hidraulică cu acțiune în care jeturi de apă de mare viteză lovesc cupe duble montate pe o roată; alegerea standard pentru căderi mari, de peste aproximativ 250 m.

Ajustarea puterii unei centrale pe intervale de minute până la ore, ca să urmărească variațiile consumului sau ale producției din surse regenerabile variabile.

Suma tuturor fluxurilor de numerar viitoare ale unui proiect, actualizate la valoarea de azi, minus investiția inițială; un NPV pozitiv arată că proiectul creează valoare.

Încărcare bidirecțională prin care o mașină electrică parcată poate injecta în rețea energie din baterie, oferind stocare și servicii de sistem.

Vehicul propulsat exclusiv de motoare electrice alimentate dintr-o baterie reîncărcabilă de la bord, fără motor cu ardere internă.

Un vehicul electric care își produce electricitatea la bord din hidrogen, într-o pilă de combustie, și emite pe țeava de eșapament doar vapori de apă.

Viteza vântului la care o turbină se oprește sau își reduce treptat puterea ca să se protejeze de solicitări excesive, de regulă 25 m/s (medie pe 10 minute) la turbinele de mare putere.

Cea mai mică viteză a vântului, măsurată la înălțimea butucului, la care o turbină eoliană începe să producă energie electrică netă, de regulă 2,5–4 m/s la mașinile moderne.

Cea mai mică viteză a vântului la care o turbină atinge puterea nominală, de regulă 10–13 m/s la turbinele moderne de mare putere.

Costul mediu ponderat al capitalului: randamentul combinat cerut de creditori și de acționari, folosit ca rată de actualizare pentru proiectele energetice.

Unitatea SI de putere, egală cu un joule pe secundă; măsoară ritmul în care energia e produsă, transferată sau consumată.

Situația în care emisiile de gaze cu efect de seră provocate de om sunt echilibrate, pe o perioadă dată, de eliminările produse de om, astfel încât cantitatea netă adăugată în atmosferă este zero.