Contor inteligent
Contor electronic care înregistrează consumul la intervale scurte și transmite datele de la distanță furnizorilor și operatorilor de rețea.
Un contor inteligent măsoară consumul de electricitate (și adesea de gaz) la intervale de obicei de 15–60 de minute și trimite citirile prin rețea celulară, rețea radio mesh sau comunicație pe linia electrică (PLC). Spre deosebire de vechile sisteme de citire automată, comunicarea merge în ambele sensuri: citire de la distanță, actualizarea tarifelor, conectare/deconectare și semnalarea întreruperilor.
Contoarele inteligente stau la baza:
- Tarifelor pe intervale orare și dinamice, care transmit consumatorilor variația prețurilor angro.
- Facturării exacte, fără citiri estimate.
- Răspunsului la cerere și compensării cantitative sau decontării energiei injectate de sistemele fotovoltaice de pe acoperiș.
- Vizibilității asupra rețelei pentru operatorii de distribuție, inclusiv monitorizarea tensiunii și a pierderilor.
Stadiul implementării diferă: Italia și-a încheiat prima generație de contoare în anii 2000 și a trecut la a doua generație; Spania, Suedia, Finlanda, Danemarca, Estonia și Franța (Linky, circa 35 de milioane de contoare) sunt aproape de acoperire completă. UE a țintit o acoperire de 80% acolo unde analiza cost-beneficiu era pozitivă; Germania a rămas în urmă și a accelerat instalarea printr-o lege din 2023. Marea Britanie avea în 2025 circa 65–70% contoare inteligente sau avansate. În SUA, aproximativ 75% dintre clienții de electricitate aveau contoare avansate în 2023 (EIA).
Studiile cost-beneficiu ale UE (JRC) au estimat costuri medii de circa 200–250 EUR pe punct de măsurare, cu beneficii din economii de energie de aproximativ 2–3% și din eficiență operațională. Regulile privind protecția datelor și securitatea cibernetică stabilesc cum pot fi folosite datele pe intervale.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Răspunsul consumului (demand response)
Modificarea consumului de energie electrică de către utilizatorii finali, ca reacție la semnale de preț sau la solicitări ale operatorului, pentru a echilibra rețeaua.
- Compensare cantitativă (net metering)
Mecanism de facturare în care electricitatea exportată de un producător mic, de obicei un sistem fotovoltaic pe acoperiș, se scade din cea importată la prețul final, pe o perioadă de facturare.
- Autoconsum
Partea din energia produsă local, de obicei de panourile fotovoltaice de pe acoperiș, pe care producătorul o folosește direct, în loc să o injecteze în rețea.
- Centrală electrică virtuală (VPP)
Platformă software care agregă multe resurse distribuite, cum ar fi baterii, mașini electrice, pompe de căldură și panouri fotovoltaice de pe acoperiș, și le operează ca pe o singură unitate dispecerizabilă.
- Kilowatt-oră (kWh)
Unitate de energie egală cu o putere de un kilowatt menținută timp de o oră, adică 3,6 megajouli; unitatea standard de facturare a electricității.