Autoconsum
Partea din energia produsă local, de obicei de panourile fotovoltaice de pe acoperiș, pe care producătorul o folosește direct, în loc să o injecteze în rețea.
Autoconsumul arată cât din producția proprie a unui prosumator este folosit în spatele contorului. Nu trebuie confundat cu gradul de autonomie (autarhia), adică partea din consumul total acoperită din producție proprie.
Grad de autonomie = PV autoconsumat / Consum total al locuinței
Valori tipice pentru o locuință europeană cu un sistem fotovoltaic dimensionat după consumul anual: 25–35% autoconsum fără stocare, care urcă la 50–70% cu o baterie de 5–10 kWh. Gradul de autonomie crește de la circa 30% la 55–75% (HTW Berlin, Fraunhofer ISE). La latitudini nordice, deficitul de iarnă limitează autonomia chiar și cu baterii mari.
Autoconsumul contează cel mai mult acolo unde energia injectată e plătită mai puțin decât prețul de cumpărare, în regim de facturare netă sau cu prețuri mici de injecție. În Germania, de exemplu, gospodăriile plătesc circa 0,35–0,40 EUR/kWh pentru energia luată din rețea, dar primesc în jur de 0,08 EUR/kWh pentru energia injectată de sistemele mici noi, așa că fiecare kWh autoconsumat economisește de patru-cinci ori mai mult decât câștigă un kWh injectat.
Poți crește autoconsumul cu baterii pentru casă, cu pompe de căldură și boilere care funcționează la prânz, încărcând mașina electrică în orele însorite, cu temporizatoare pentru electrocasnice și cu orientarea est-vest a panourilor, care întinde producția pe toată ziua. Directiva UE privind energia din surse regenerabile le dă cetățenilor dreptul la autoconsum și la partajarea energiei în comunități de energie regenerabilă.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Compensare cantitativă (net metering)
Mecanism de facturare în care electricitatea exportată de un producător mic, de obicei un sistem fotovoltaic pe acoperiș, se scade din cea importată la prețul final, pe o perioadă de facturare.
- În spatele contorului (behind-the-meter)
Echipamente aflate de partea clientului față de contorul furnizorului, cum ar fi panourile de pe acoperiș, bateriile casnice sau stațiile de încărcare, care deservesc în primul rând consumul local.
- Tarif garantat de injecție (feed-in tariff)
O politică ce garantează producătorilor din surse regenerabile un preț fix pe fiecare kWh injectat în rețea, de obicei timp de 15–20 de ani, indiferent de prețurile pieței.
- Perioada de recuperare a investiției
Timpul necesar pentru ca economiile sau veniturile cumulate ale unei investiții să egaleze costul ei inițial.
- Contor inteligent
Contor electronic care înregistrează consumul la intervale scurte și transmite datele de la distanță furnizorilor și operatorilor de rețea.
- Paritatea cu rețeaua (grid parity)
Momentul în care electricitatea dintr-o sursă nouă, de obicei solară sau eoliană, costă cât sau mai puțin decât energia cumpărată din rețea.