Paritatea cu rețeaua (grid parity)
Momentul în care electricitatea dintr-o sursă nouă, de obicei solară sau eoliană, costă cât sau mai puțin decât energia cumpărată din rețea.
Paritatea cu rețeaua e atinsă când costul nivelat al unei surse regenerabile, distribuite sau la scară mare, egalează prețul alternativei de aprovizionare. Se folosesc două repere:
- Paritatea la priză (cu prețul final): LCOE-ul unui sistem fotovoltaic pe acoperiș egalează tariful final pe care o gospodărie sau o firmă l-ar plăti altfel, inclusiv tarifele de rețea și taxele.
- Paritatea angro (de producție): LCOE-ul la scară mare egalează prețul angro sau costul unei centrale convenționale noi.
Fotovoltaicele rezidențiale au ajuns la paritatea la priză în Germania în jurul lui 2012, când LCOE a scăzut la circa 0,15–0,20 EUR/kWh, față de prețuri finale de aproape 0,26 EUR/kWh (Fraunhofer ISE). Sudul Europei, Australia, Hawaii și California au ajuns acolo mai devreme. Parcurile fotovoltaice și eolienele onshore sunt azi cea mai ieftină producție nouă la scară mare pe majoritatea piețelor: IRENA arată că 91% din capacitatea regenerabilă nouă pusă în funcțiune în 2024 a avut costuri mai mici decât cea mai ieftină alternativă fosilă nouă.
Paritatea nu înseamnă echivalență economică deplină. Ea ignoră momentul producției (prețul capturat de solar), costurile de integrare și faptul că un kWh produs acasă economisește bani la valoarea tarifului final doar dacă e consumat pe loc, în regim de facturare netă. De aceea analiștii vorbesc tot mai des de „paritatea stocării” pentru fotovoltaice cu baterii sau de paritatea valorii, nu de simpla paritate a costurilor.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Costul nivelat al energiei (LCOE)
Prețul constant pe MWh care acoperă toate costurile unei centrale pe durata ei de viață, actualizate la valoarea prezentă, împărțite la producția actualizată pe aceeași durată.
- Compensare cantitativă (net metering)
Mecanism de facturare în care electricitatea exportată de un producător mic, de obicei un sistem fotovoltaic pe acoperiș, se scade din cea importată la prețul final, pe o perioadă de facturare.
- Autoconsum
Partea din energia produsă local, de obicei de panourile fotovoltaice de pe acoperiș, pe care producătorul o folosește direct, în loc să o injecteze în rețea.
- Rata de învățare (legea lui Swanson)
Reducerea procentuală a costului unei tehnologii la fiecare dublare a producției cumulate; la panourile solare, legea lui Swanson o plasează în jur de 20%.
- Tarif garantat de injecție (feed-in tariff)
O politică ce garantează producătorilor din surse regenerabile un preț fix pe fiecare kWh injectat în rețea, de obicei timp de 15–20 de ani, indiferent de prețurile pieței.
- Perioada de recuperare a investiției
Timpul necesar pentru ca economiile sau veniturile cumulate ale unei investiții să egaleze costul ei inițial.