HVDC (curent continuu de înaltă tensiune)
Tehnologie de transport care duce cantități mari de energie în curent continuu, cu pierderi mai mici pe distanțe lungi și cu posibilitatea de a lega rețele asincrone.
Transportul în curent continuu de înaltă tensiune (HVDC) transformă curentul alternativ în continuu într-o stație de conversie, îl duce prin linii aeriene sau cabluri, apoi îl transformă înapoi. Evită curentul capacitiv reactiv și efectul pelicular care limitează legăturile lungi în curent alternativ, mai ales cablurile submarine, unde AC devine impracticabil dincolo de aproximativ 50–100 km.
Tipuri de convertoare:
- LCC (cu comutație de la rețea): pe bază de tiristoare, cu cele mai mari puteri (până la 12 GW la ±1.100 kV pe linia chineză Changji–Guquan, de 3.300 km), dar are nevoie de o rețea AC puternică și nu poate face black start.
- VSC (sursă de tensiune): pe bază de IGBT, cu putere reactivă controlabilă, poate alimenta rețele slabe și parcuri eoliene offshore și permite black start. Puteri tipice de 1–2 GW pe legătură.
Pierderile sunt de regulă de circa 3% la 1.000 km pe linie, plus 0,7–1% pe stație de conversie (mai puțin la LCC, ceva mai mult la VSC), față de 6–8% la 1.000 km pentru o linie AC comparabilă (ABB, Siemens Energy). Distanța de la care HVDC devine mai avantajos decât liniile aeriene AC este adesea estimată la 600–800 km, pentru că stațiile de conversie sunt scumpe.
HVDC stă la baza rețelei UHV a Chinei, a interconexiunilor din Marea Nordului, a racordării parcurilor eoliene offshore și a coridoarelor nord-sud din Germania (SuedLink, 4 GW).
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Interconexiune
Legătură de transport, AC sau HVDC, care unește rețelele a două țări, regiuni sau zone de piață și permite comerțul cu electricitate între ele.
- Pierderi în transport și distribuție
Electricitatea pierdută sub formă de căldură și din cauze netehnice între centrale și consumatorii finali, exprimată de obicei ca procent din energia livrată.
- Eolian offshore
Turbine eoliene instalate în mare sau în lacuri mari, de obicei pe fundații fixe în ape de până la circa 60 m adâncime, unde vântul este mai puternic și mai constant decât pe uscat.
- Limitarea producției (curtailment)
Reducerea deliberată a producției unei centrale, de obicei eoliene sau fotovoltaice, sub cât ar putea genera, din cauza constrângerilor de rețea, de piață sau de sistem.
- Putere reactivă
Componenta puterii în curent alternativ care oscilează între sursă și sarcină fără să producă lucru net, necesară pentru menținerea câmpurilor magnetice și electrice și pentru controlul tensiunii.
- Invertor grid-forming
Invertor care își stabilește singur referința de tensiune și frecvență, comportându-se ca o sursă de tensiune care poate stabiliza rețelele slabe și poate furniza inerție sintetică.