Hidrogen albastru
Hidrogen produs din gaze naturale prin reformare, cu cea mai mare parte din CO2-ul rezultat captat și stocat permanent.
Hidrogenul albastru folosește aceeași chimie ca hidrogenul gri, dar adaugă captarea și stocarea carbonului. Există două variante de proces:
- Reformarea metanului cu abur (SMR) cu captare: dacă se captează doar CO2-ul concentrat din reactorul de conversie, rata de captare e de circa 55–60%; dacă se captează și CO2-ul din gazele de ardere ale cuptorului de reformare, rata urcă la circa 85–90%, cu costuri mai mari.
- Reformarea autotermă (ATR): folosește oxigen, așa că aproape tot CO2-ul ajunge într-un singur flux la presiune mare și se poate capta 93–97%; e varianta preferată pentru marile proiecte noi, cum sunt cele planificate în Marea Britanie, Norvegia și pe coasta Golfului Mexic din SUA.
Fără captare, reformarea emite circa 9–10 kg CO2 pe kg de H2. Cu rate mari de captare, emisiile directe scad la 0,5–1,5 kg, dar decisive devin scăpările de metan din amonte: la scăpări de 1,5% și GWP100 se adaugă circa 1–2 kg CO2e pe kg, iar la peste 3% hidrogenul albastru se poate apropia de cel gri pe un orizont de 20 de ani (Howarth și Jacobson 2021, față de replicile ulterioare care presupun aprovizionare cu gaze după cele mai bune practici). Costurile sunt de regulă de 1,5–3 USD/kg, în funcție de prețul gazelor și de rata de captare. Exemple existente: Shell Quest în Canada și Air Products Port Arthur în Texas.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Hidrogen gri
Hidrogen produs din gaze naturale prin reformarea metanului cu abur, fără captarea carbonului; cea mai răspândită și mai ieftină cale de producție în prezent.
- Hidrogen verde
Hidrogen produs prin descompunerea apei într-un electrolizor alimentat cu electricitate regenerabilă, cu emisii directe de CO2 aproape nule.
- Captarea și stocarea carbonului (CCS)
Tehnologii care separă CO2 din gazele de ardere sau din fluxurile de proces, îl comprimă și îl injectează în formațiuni geologice adânci pentru stocare permanentă.
- Scăpări de metan
Eliberarea neintenționată de metan din lanțurile de aprovizionare cu petrol, gaze și cărbune, prin scurgeri, ventilare și ardere incompletă la faclă, exprimată adesea ca procent din gazul produs.
- Gaze naturale
Combustibil fosil format în principal din metan, folosit pentru producția de electricitate, căldură industrială și casnică și ca materie primă chimică pentru hidrogen și amoniac.