Gazul natural și tranziția energetică: combustibil de tranziție sau fundătură?

Puține subiecte din tranziția energetică stârnesc atâtea dispute ca gazul natural. Ars pentru electricitate, emite cam jumătate din CO₂-ul cărbunelui, iar flexibilitatea lui ajută la echilibrarea eolianului și a solarului. Rămâne totuși un combustibil fosil. Componenta lui principală, metanul, e un gaz cu efect de seră puternic, care scapă pe tot lanțul de aprovizionare, iar criza prețurilor din 2021–2023 a arătat cât de vulnerabile sunt economiile dependente de gaz. Iată ce rol are gazul azi, cât de curat e de fapt și încotro merge cererea.

Gazul în sistemul energetic mondial

Gazul natural a furnizat în 2024 circa 41.300 TWh de energie primară, potrivit Energy Institute Statistical Review / Our World in Data. Asta înseamnă aproximativ 23% din energia primară a lumii, după petrol (~31%) și aproape de cărbune (~26%). Consumul a crescut constant de la circa 24.000 TWh în 2000.

Ponderile sunt intervale orientative, pe baza bilanțurilor IEA. În electricitate, gazul a produs circa 6.920 TWh în 2025, adică 21,8% din totalul mondial (Ember / OWID), pe locul doi după cărbune, cu 33%.

Paginile de țară și exploratorul îți dau imaginea completă.

Cât de curat e gazul? CO₂-ul de la coș

Metanul are mai mult hidrogen pe atom de carbon decât cărbunele sau petrolul, așa că arderea lui eliberează mai puțin CO₂ pe unitatea de energie.

Problema metanului

Pe termen scurt, metanul (CH₄) reține mult mai multă căldură decât CO₂: potențialul lui de încălzire globală este de circa 82 pe 20 de ani (GWP20) și 30 pe 100 de ani (GWP100) pentru metanul de origine fosilă (IPCC AR6). De aceea contează chiar și pierderile mici:

Cu pierderi de 2%, pe un orizont de 20 de ani, impactul unei centrale moderne pe gaz urcă de la ~350 la ~590 g CO₂e/kWh. E tot sub cărbune (ale cărui mine scapă și ele metan), dar diferența se micșorează mult. Studiile arată că peste circa 3% pierderi gazul își pierde avantajul climatic pe termen scurt față de cărbune.

Estimările pierderilor diferă mult de la o țară și de la un operator la altul. Alvarez et al. (Science, 2018) au estimat pierderile pe lanțul de aprovizionare din SUA la circa 2,3% din producție, cu vreo 60% peste inventarul oficial. Măsurătorile din avion și din satelit în bazinul Permian au găsit rate și mai mari. Cei mai buni operatori din Norvegia rămân cu mult sub 0,1%. Global Methane Tracker al IEA estimează că exploatările de petrol și gaze eliberează în jur de 80 Mt de metan pe an și că circa 40% din această cantitate ar putea fi evitată fără cost net, fiindcă gazul captat se poate vinde.

GNL și șocul din 2022

Zeci de ani, piețele regionale au fost dominate de gazul livrat prin conducte. Gazul natural lichefiat (GNL), răcit la −162 °C și transportat cu nave-cisternă, le leagă acum într-o piață globală. Lichefierea, transportul și regazeificarea consumă circa 10–15% din energia gazului și adaugă emisii în amonte, așa că amprenta GNL pe ciclu de viață e de obicei cu 10–20% mai mare decât a gazului din conducte.

Când livrările rusești prin conducte către Europa s-au prăbușit în 2022, prețurile angro europene au sărit în august 2022 peste 300 €/MWh (TTF), față de 15–25 €/MWh înainte de criză. Prețurile la electricitate au urmat aceeași cale, pentru că centralele pe gaz stabilesc adesea prețul marginal. Ce a urmat:

• Cererea de gaz din UE a scăzut cu circa 15–20% față de media 2017–2021, prin eficiență, schimbarea combustibilului, ierni blânde și reducerea producției industriale.
• Importurile de GNL au explodat, iar SUA au devenit cel mai mare exportator de GNL.
• Vânzările de pompe de căldură și instalările de panouri fotovoltaice au accelerat puternic în 2022–2023.

În 2024–2025 prețurile s-au stabilizat la 30–50 €/MWh, tot cam dublu față de nivelul dinainte de criză. Noile capacități de export de GNL din SUA și Qatar, care intră în funcțiune în 2025–2028, ar trebui să detensioneze piețele.

Gazul ca „combustibil de tranziție”

În unele țări argumentul tranziției se confirmă. Regatul Unit a redus cărbunele de la ~40% din electricitate în 2012 la zero în 2024, înlocuindu-l cu gaz și vânt; emisiile sectorului energetic s-au redus de mai bine de două ori. În SUA, trecerea de la cărbune la gaz a fost cel mai important factor individual în scăderea CO₂ din sectorul energetic între 2005 și 2020.

Numai că o punte trebuie să ducă undeva. Infrastructura de gaz durează 30–50 de ani, așa că noile centrale, conducte și terminale GNL riscă să devină active blocate sau să fixeze emisiile pentru decenii. Scenariul Net Zero Emissions al IEA nu permite zăcăminte noi de gaz cu termen lung de dezvoltare în afara celor deja aprobate în 2021, iar consumul mondial de gaz trebuie să scadă la mai puțin de jumătate până în 2040.

Gazul în electricitate: de la bandă la rezervă

Pe măsură ce eolianul și solarul cresc, centralele pe gaz funcționează mai puține ore. Își justifică totuși existența ca putere flexibilă, mai ales în perioadele de mai multe zile fără vânt și soare („Dunkelflaute”) și la vârfurile de consum. Flota de centrale pe gaz a Germaniei, de exemplu, lucrează acum mai ales ca partener flexibil al eolianului și solarului. Rezerva cu emisii reduse ar putea veni din:

• baterii (ore) și hidrocentrale cu acumulare prin pompaj (ore până la zile); vezi Tehnologiile de stocare a energiei comparate;
• interconexiuni și consum dispecerizabil (demand response);
• centrale pe gaz cu captare de carbon sau care ard biometan ori hidrogen;
• surse stabile cu emisii reduse: hidro, nuclear, geotermal.

Gazul în clădiri: întrebarea pompei de căldură

Centralele pe gaz încălzesc circa 40% din locuințele europene și majoritatea caselor din Regatul Unit, Țările de Jos și Italia. O centrală în condensare cu randament de 90% emite circa 225 g CO₂/kWh de căldură (202 g/kWh din arderea gazului), fără să socotim pierderile de metan. O pompă de căldură cu SPF 3,2, alimentată din rețeaua europeană medie din 2025 (~250–280 g/kWh), emite în jur de 80–90 g/kWh de căldură. Costurile de funcționare depind de raportul dintre prețul gazului și cel al curentului. Compară-le pe ale tale în calculatorul pompă de căldură vs centrală pe gaz sau în comparația completă a costurilor de încălzire.

Exemplu de calcul: cum îți transformi factura la gaz

O gospodărie citește pe contor 1.450 m³ de gaz într-un an. Cu o putere calorifică de 39,5 MJ/m³ și o corecție de volum de 1,02264 (convenția din Regatul Unit):

La un randament al centralei de 90%, asta înseamnă circa 14.600 kWh de căldură utilă. O pompă de căldură cu SPF 3,2 ar livra aceeași căldură din ~4.570 kWh de curent. Transformă-ți propriile citiri cu convertorul de unități pentru gaz.

Industrie și materie primă

Industria folosește gazul pentru căldură la temperaturi înalte (sticlă, ceramică, chimicale) și ca materie primă pentru amoniac și metanol. Pompele de căldură industriale pot acoperi acum tot mai mult din căldura de temperatură joasă și medie, până la ~200 °C. Temperaturile mai mari cer cuptoare electrice, hidrogen, biomasă sau captare de carbon. Producția de amoniac se bazează pe hidrogen gri obținut din gaz, așa că e una dintre primele ținte pentru hidrogenul verde (vezi Hidrogenul verde pe înțelesul tuturor).

Biometan și gaz regenerabil

Biogazul purificat (biometanul) poate fi injectat în rețeaua de gaz și ars în aceleași aparate. Europa a produs circa 4–5 miliarde m³ de biometan în 2023–2024, față de o cerere a UE de aproximativ 330 de miliarde m³. Chiar și ținta REPowerEU de 35 de miliarde m³ până în 2030 ar acoperi doar vreo zecime din consumul actual. Biometanul e util, dar materia primă disponibilă îi limitează cantitatea. Vezi Bioenergia și biogazul pe înțelesul tuturor.

Ce determină prețul gazului

Spre deosebire de petrol, gazul a avut istoric prețuri regionale, iar diferențele dintre continente rămân mari:

(1 MMBtu ≈ 0,293 MWh.) Pune peste ele tarifele de rețea, taxele, marjele furnizorilor și contribuțiile, iar prețul pentru gospodării ajunge de obicei de două până la patru ori peste prețul angro. Pe piețele europene de electricitate, centralele pe gaz stabilesc adesea prețul marginal, așa că prețul gazului trece direct în factura la curent. Acesta a fost motivul principal pentru care electricitatea s-a scumpit brusc în 2022.

Riscuri de urmărit:

• Stocurile și vremea. Europa intră în fiecare iarnă bazându-se pe depozitele umplute vara. O iarnă rece și fără vânt le poate goli repede.
• Valurile de ofertă de GNL. Noile capacități mari de lichefiere din SUA și Qatar ar putea împinge prețurile în jos spre finalul anilor 2020.
• Prețul carbonului. Din 2027–2028, noul ETS2 al UE va pune un preț pe carbonul din gazul folosit la încălzirea clădirilor și în transportul rutier, adăugând circa 0,01–0,02 €/kWh la nivelurile de preț estimate inițial.

Urmărește dependența de gaz a fiecărei țări în explorator și transformă între m³, MMBtu, therms și kWh cu convertorul de unități de energie.

Pe scurt

Acolo unde a scos cărbunele din joc, gazul natural a adus un câștig real pentru climă și rămâne important pentru flexibilitatea rețelei și pentru industrie. Avantajul lui climatic rezistă însă doar dacă pierderile de metan rămân mult sub 1%, iar rolul lui se va restrânge pe măsură ce pompele de căldură, regenerabilele și stocarea preiau ce face el azi. Pentru o gospodărie, întrebarea reală nu e dacă gazul e „curat”, ci când începe să se plătească trecerea la încălzirea electrică. Fă calculele în calculatorul pompă de căldură vs centrală pe gaz și vezi dependența de gaz a fiecărei țări pe harta energetică mondială.

Cifrele din acest ghid sunt intervale tipice, preluate din sursele de mai sus; valorile tale depind de locație, prețuri și echipamente. Pentru estimări adaptate locului tău, folosește calculatoarele recomandate.